Treceți la conținutul principal

Recenzie - Aviatorul de Evgheni Vodolazkin

Aviatorul

Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Limba: Română
Număr de pagini: 364
Categorie: Literatură străină



Autorul bestsellerului internațional Laur, Evgheni Vodolazkin, revine cu o poveste copleșitoare despre memorie și vină, despre o iubire atât de puternică, încât învinge haosul și chiar moartea. Aviatorul a fost finalist la principalele premii literare din Rusia și a câștigat, în 2016, Bolșaia Kniga — Premiul al doilea.
Innokenti Platonov, protagonistul romanului, fără a fi în realitate aviator, săvârșește un zbor extrem între începutul și sfârșitul secolului XX, devenind obiectul unui experiment întreprins într-un lagăr cu destinaţie specială. Născut în 1900, el este îngheţat în azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar în 1999, deja în altă lume, este dezgheţat. Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. În încercarea de a-și reconstitui istoria personală, el începe, la sfatul doctorului său, să noteze într-un jurnal frânturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, întâmplări. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului XX, copilăria, școala și întâia iubire, Revoluţia din 1917 și, în sfârșit, lagărul. Odată cu ieșirea din spital, pe Innokenti îl așteaptă o viaţă nouă, în care poate să iubească iar și să redescopere lumea. O lume unde el, așa cum o arată și propriul său nume, este un Candide — însă unul care se simte responsabil și pentru cele trăite, și pentru cele netrăite, tema vinovăţiei aducând în Aviatorul ecouri dostoievskiene.

Originalitatea este precum un animal pe cale de dispariție. În prezent, operele care surprind fire narative originale sunt tot mai departe, însă în ceea ce privește Aviatorul, această caracteristică își face simțită prezența încă din primele pagini. 

Aveam nevoie de o astfel de lectură. Simțeam nevoia să mă afund într-un nisip mișcător al originalității, trebuia să mă detașez de lumea reală, într-un fel sau altul și am reușit. Această reușită se datorează autorului Evgheni Vodolazkin, un autor care se exprimă într-un mod profund, cuvintele curgând pe foaie într-un ritm alert, dar extrem de pătrunzător. 

Aviatorul este porția de lectură perfectă pentru orice perioadă, dar mai ales pentru acele momente când gândirea este limpede, dispusă să înțeleagă ceea ce se ascunde dincolo de cuvinte. Spun acest lucru, deoarece în Aviatorul există o profunzime aparte strecurată printre rânduri, o claritate a cuvintelor care are rolul de a sensibiliza, de a scoate în evidență mintea, intelectul omului de geniu. 

Pentru mine, acest volum a fost cu mult superior altor volume pe care le-am lecturat în ultima perioadă și de aceea am ajuns să exteriorizez anumite emoții pe tot parcursul lecturării acestei cărți.
Să știți că am râs, am plâns pentru protagonist, mi-am manifestat mila față de el, dar cel mai important, l-am apreciat pentru intelectul dezvoltat, în virtutea evenimentelor și tragediilor la care a luat parte. 

Într-o altă ordine de idei, Aviatorul este o carte dură. Un volum care s-ar putea să treacă peste toate barierele pe care un simplu cititor și le poate construi. Inima nu mai are nici un cuvânt de spus în fața unei astfel de opere, ci tot ceea ce poate ea să facă este să se supună, să colaboreze cu creierul și să ajungă la un comun acord. Atât mintea, cât și inima trebuie să se apare bine pentru a nu fi afectate de profunzimea cu care acest autor l-a înzestrat pe Innokenti Platonov

Recunosc că nu am mai citit o astfel de carte, o carte, de altfel, a unui clasic contemporan precum Evgheni Vodolazkin și mare mi-a fost mirarea când am constatat că firul epic nu se derulează în ordinea prezent-trecut, ci trecut-prezent-viitor. 

Subiectul abordat de acest roman este unul istoric, cu firimituri din știință, medicină, dar conține, totodată, și o poveste de dragoste diferită, o poveste care atinge simpaticul și ușurează, într-o oarecare măsură, lectura. 

Per total, romanul este destul de greu, deoarece conține o serie de pasaje destul de lungi, însă acest fapt se datorează și stilului pe care autorul îl folosește, în sensul că există o mulțime de termeni necunoscuți, pe care mulți s-ar putea să nu îi înțeleagă. 

De asemenea, se observă și izvoarele de inspirație germană, autorul fiind tentat să folosească fraze din această limbă, cu scopul de a da o alură diferită conținutului. 

Când spun carte istorică, mă raportez la faptul că acțiunea se petrece într-o Rusie a secolului XX, un spațiu care pentru Innokenti pare străin, schimbat, fără o aură care să atragă personalități precum este el. 

Cum apare acest Platonov în peisaj? M-a uimit momentul în care am înțeles ce este, de fapt, cu acest erou. Datorită lui Geiger, medicul său, se va descoperi faptul că această operă abordează un subiect aparte, neîntâlnit de mine până acum. Înghețarea și dezghețarea unei ființe umane este conceptul de la care pornește toată povestea. Astfel, într-un univers de mult uitat, tragic și groaznic, Innokenti vine să surprindă prin faptul că supraviețuiește, el rămânând aproape intact în urma dezghețării de care a avut parte.

Inițial, totul poate părea straniu, ciudat și înfricoșător, însă odată cu înaintarea în lectură, veți observa că nu vă mai puteți dezlipi de carte. Se va face evidentă premisa care spune că acest roman se lipește efectiv de mâinile cititorului. 

Evoluția lui Inookenti este conturată într-un mod cu totul profund, cu scopul de a scoate în evidență fiecare detaliu, deoarece fiecare gest al lui contează. Alături de Geiger, Platonov se va redescoperi. Va afla despre trecutul său, va învăța să prețuiască prezentului și va medita asupra viitorului, pentru a fi pregătit să facă față tuturor încercărilor.

Un jurnal îl ajută pe acesta să își consemneze toate gândurile, să pună întrebări și să mediteze asupra lor. 

Poate că acest roman are caracter de bildungsroman sau poate că este creat în așa fel, încât să lase această impresie. Cert este că, într-o lume nouă, diferită, Innokenti, reușește să se acomodeze, să își amintească și să iubească cu toată inima. Însă când iubirea lui din trecut îmbrățișează patul morții, va mai fi capabil Innokenti să vadă acest sentiment ca pe un mod de a se detașa de lumea reală?

Anastasia și Nastia. Bunică și nepoată. Două personalități diferite, dar, totuși, atât de asemănătoare. Care va fi alegere lui Innokenti? Cât timp va cugeta el asupra celor care se petrec în jurul lui?

Există o serie de întrebări care fac lectura mai profundă, mai sensibilă, dar dură, totodată. În acest roman avem parte de tot ceea ce îi trebuie unei scrieri pentru a ajunge la stadiul de original. 

Evgheni Vodolaskin înțeapă orice inimă, făcând-o să lăcrimeze din străfunduri. Romanul Aviatorul este pentru mine, unul dintre cele mai frumoase romane citite vreodată, dar și una dintre cele mai cutremurătoare lecturi din toate timpurile. 

Întrebarea rămâne aceeași: va reuși Platonov să învingă moartea, cea care vine fără să avertizeze pe nimeni? Se va redescoperi în totalitate? Geniul este el. Așa l-am perceput eu, iar pentru următorii cititori, acest erou va încerca să se facă plăcut, pentru a avea un impact cât mai mare asupra inimilor. 
Platonov controlează emoțiilor cititorilor. Autorul? Se joacă cu ele. Tu cât de bine ți-ai ascuns slăbiciunile?

"De fapt, uite-l, Raiul. În casă dorm mama, tata și bunica. Ne iubim unii pe alții, ne e bine împreună, e tihnă. Nu e nevoie decât ca timpul să înceteze că se miște, să nu tulbure binele care s-a instaurat. Nu vreau evenimente noi, las' să existe ceea ce este deja, ce, e puțin? Pentru că dacă totul o să continue, oamenii dragi mie o să moară. Cei care dorm liniștiți în casă o să moară. Ei nu știu că fericirea noastră e suspendată deasupra unei prăpăstii îngrozitoare. O să se trezească, o să trăiască evenimentele care le sunt sortite - și sfârșitul. Că doar se știe care e direcția. Și pe mine mă așteaptă asta."

"Raiul e absența timpului. Dacă timpul se va opri, nu vor mai fi evenimente. Vor rămâne neevenimentele" 

Ca urmare, nu este de mirare faptul că acest roman mi-a plăcut atât de mult. 
Mi-a plăcut Aviatorul, deoarece pentru mine a avut acel ceva pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri. Acel ceva, care are tendința de a te atrage, oricât de mult te-ai împotrivi. 

Aviatorul a fost lectura perfecta și de aceea o recomand tuturor celor care iubesc istoria și vor să afle despre Rusia, despre lagăre, despre schimbările la care aceasta a fost supusă, dar și celor care doresc, pur și simplu, ceva calitativ, ceva diferit, dar plăcut. 

Amintind de schimbări, așadar, mintea mea a asemănat acest roman cu opera La țigănci, în principiu pentru că și acolo, după o revenire în timp, totul parcă era schimbat, trenul fiind, și de această dată, un liant între trecut și prezent. 

Acest roman a fost oferit de Târgul Cărții pentru a fi recenzat. Pentru doritori, Aviatorul se poate achiziționa cu doar un click aici.
Acest fapt nu a influențat în nicio măsură părerea mea despre roman.

Vă doresc lectură plăcută!


Comentarii

  1. Foarte interesant articolul, dar și cartea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am mai văzut această carte și prin librării! O trec și eu pe listă, deoarece mi se pare că abordează un subiect mai diferit.
    Felicitări pentru recenzia realizată!

    RăspundețiȘtergere
  3. E prima data cand aud de acest autor. mi se pare un subiect care atrage, si o s-o adaug pe lista de carti de citit.

    RăspundețiȘtergere
  4. E o carte superba. Mi se pare asa haios ca aviator e si personajul din Micul Print, si ambele carti au o profunzime senzationala intr-o aparenta poveste superficiala!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este. Povestea care stă la baza cărții este una specială și diferită!

      Ștergere
  5. Iar m-ai prins si nu mi-ai dat drmul pana nu am terminat de citit. Imi place tare mult cum scrii! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Pare o carte interesanta, poate apuc sa o citesc candva :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Și din nou m-ai convins să citesc despre o carte despre care nici măcar nu auzisem vreodată! Îmi place mult stilul tău de a scrie, detaliat și ușor de înțeles astfel încât chiar dacă nu voi citi această carte vreodată, dacă cineva îmi va mai spune despre ea vreodată nu îmi va mai părea străină.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am avut ocazia de a te convinge. Îți recomand romanul cu mare drag!

      Ștergere
  8. Observ ca aceasta carte este foarte apreciata de tine din mai multe puncte de vedere. Ma bucur sa aud asta pentru ca tu ai citit mult mai mult decat am facut-o eu si poti distinge cu usurinta o carte diferita care iese din tiparele actuale

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca toti cautam in carti o evadare de la cotidian numai ca difera genul care e strans legat de personalitatea noastra si de trairile acelei clipe. Aceasta carte pare a -mi fi pe plac, asa ca o s-o caut.

    RăspundețiȘtergere
  10. O recenzie frumoasă și ademenitoare. Îmi place tare mult cum arată coperta cărții. Am văzut și eu cartea pe site-uri care se ocupă de comercializarea cărților. Am notat-o!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc mult pentru toate cuvintele frumoase!

      Ștergere
  11. Interesanta. Detalii doar cat trebuie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! O recomand cu drag! Este ceva diferit!

      Ștergere
  12. Suna tare bine. Am notat cartea.
    Felicitari pentru aceasta recenzie frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Interesant. Nu am auzit de aceasta carte pana acum, insa m-ai facut curiosa. O sa incerc sa o cumpar in acest an.

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu am auzit despre autor nimic pana acum. Romanul Laur si acesta sunt noi pentru mine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romanul "Laur" nu L-am citit nici eu si nici nu cunosc informatii despre el.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

TOP 5 cărți (ale autorilor străini) care m-au impresionat cel mai mult în anul 2017

Bună, dragilor!
Cum nu prea am realizat astfel de articole pe blog, m-am gândit că acum ar fi momentul, mai ales că anul 2017 a fost un an plin de lecturi calitative. În materie de citit, am lecturat undeva la o sută de cărți (nu sunt sigură, nu am ținut o evidență), așadar, mi-a fost destul de greu să mă limitez doar la 5 cărți.
Totuși, într-un final le-am ales și, mai mult decât atât, aceste lecturi le recomand cu mare încredere.


Cărțile nu sunt în ordine, întrucât nu mă pot decide care mi-a plăcut cel mai mult.

Astfel, o să amintesc despre fiecare în parte și sper ca acestea să fie și pe gustul vostru.

Ferma animalelor de George Orwell

Aceasta este o lectură scurtă, care, sunt sigură, a impresionat pe mulți.
Pe blog nu am realizat o recenzie cărții, însă dacă doriți mai multe informații și vreți să aflați, de asemenea, ce emoții mi-a trezit, aș putea să întocmesc un review.

Un șir infinit de țestoase de John Green

Am citit-o în luna decembrie și a fost o lectură tare ușoară, dar frum…

Recenzie - Tu de Caroline Kepnes

TuAutor: Caroline Kepnes
Editura: Herg Benet
Colecția: Passport, Literatură străină
Număr de pagini: 447




Atunci când o tânără și frumoasă scriitoare aspirantă intră în librăria din New York în care lucrează Joe Goldberg, el face ceea ce ar face oricine în situația lui: îi caută pe Google numele pe care l-a aflat de pe cartea de credit. Este doar o singură Guinevere Beck în întreaga metropolă. Ea are un profil public de Facebook și postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să știe: se recomandă pur și simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuiește pe Bank Street și va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire „întâmplătoare”. Pe măsură ce Joe capătă în mod invizibil și obsesiv controlul asupra vieții lui Beck, el orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimerește în brațele lui primitoare. Trecând de la statutul de hărțuitor din umbră la cel de iubit oficial, Joe se trans…

Interviu cu Monica Lebădă #4

Interviu Nu o pot lăsa pe autoarea Monica Lebădă la o parte din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi faptul că mi-a plăcut extrem de mult prima carte pe care aceasta a scris-o și anume Zbor întrerupt, o carte care m-a zguduit, o carte care mi-a stârnit o sumedenie de emoții. Zbor întrerupt este o carte care nu poate fi lăsată din mână, până la finele lecturării ei. Dacă sunteți curioși în privința acestui prin volum din trilogie, o puteți găsi, cu ușurință, pe blogul meu printr-un click aici.
Din multe motive obiective, eu nu am avut prilejul de continua seria, însă sper să îmi pot achiziționa cât de repede și celelalte două volume pentru că suspansul încă a rămas instalat în ceea ce privește seria.
Cu alte cuvinte, sunteți pregătiți să o cunoașteți mai bine pe Monica Lebădă?

Țin să îi mulțumesc autoarei pentru timpul acordat și pentru răspunsurile sincere și frumoase pe care le-a dat!



1. În primul rând, vreau să te felicit pentru minunatele cărți scrise. Cum a luat naștere totul?

R…