Daniela's secrets

Volumul I din seria

FIICELE LUNII

• Bună, bună!
• Astăzi am revenit cu un articol în cadrul căruia voi surprinde părerea mea despre cartea I a seriei Fiicele lunii, scrisă de autorul român contemporan Bogdan Ispas, acest volum fiind și cartea de debut a autorului.
• Pentru o primă carte tipărită, consider că autorul prin intermediul acestea a reușit să creezi o lume foarte complexă care are menirea de a introduce cititorul într-un cadru iluzoriu, plin de umbre, iluzii și situații neașteptate care dau povestirii o notă mult mai feerică.
• Acest aspect este unul foarte important, deoarece majoritatea cititorilor, în momentul în care lecturează o carte, doresc să evadeze din cotidian, iar această carte, într-o măsură foarte mare, te face să te detașezi de tot și să te axezi doar pe ceea ce se prezintă în contextul poveștii.
• Ca să intrăm puțin câte puțin în ceea ce poate fi numit subiectul cărții, doresc să amintesc că la baza volumului se află Ana, o domnișoară nu tocmai obișnuită, dar percepută de oameni ca fiind una încadrată în această categorie.
• Ea este conștientă de faptul că nu este tocmai ceea ce reprezintă oamenii în general și asta datorită faptului că, de cele mai multe ori, în momentul în care intră în contact cu anumiți oameni, apar o serie de trăiri în mintea ei, toate făcând parte din viața respectivei personalități. Foarte puține sunt cazurile când aceste calități sau defecte pe care le are, nu își fac prezența, poate mult prea rar, cauza fiind una necunoscută.
• Ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că autorul nu a dat nume extravagante personajelor, Ana fiind un nume simplu, dar ceea ce a construit prin intermediul acestora, este de apreciat, personajele denotând simpatie și o curiozitate ce te îndeamnă în spre cunoașterea și descoperirea acestora. Astfel, chiar dacă este o persoană comună, Ana are ceva, ce nu toată populația din care face ea parte, dispune de acest dar sau blestem, depinde dacă acesta se va dovedi a fi folositor sau doar o povară în plus.
• M-am regăsit în personalitatea Anei și acest aspect m-a făcut să citesc cartea cu un foc lăuntric ce mă îndemna să aflu tot mai mult, deoarece de cele mai multe ori, este greu să te regăsești în totalitatea în ceea ce reprezintă personajul, de fapt.
• Ana, caută o slujbă. Va reuși să găsească una care să îi aducă profit și care, în același timp, să îi permită să se descurce prin intermediul propriilor puteri? Categoric, datorită caracterului ei puternic, fiind și încăpățânată, reușește să ajungă acolo unde își dorește, demonstrând, astfel, părinților ei că are capacitatea de a se întreține singură, chiar dacă pentru asta trebuie să părăsească locul în care a copilărit. Pășește pe un teren străin care poartă numele de Fortuna.  Încă de la început, numele acestui spațiu, mi-a stârnit niște emoții greu de controlat, în sensul că m-a dus cu gândul la ceva foarte întunecat, poate o zonă lipsită de soare, de zâmbetele localnicilor și, de ce nu, o zonă în care este imposibil ca totul să dispună de o normalitate caracteristică diferitelor locuri.
• Plină de magie, cartea conține întâmplări menite să te poarte pe culmi necunoscute, magice și înfiorătoare, totodată. Stilul autorului este unul foarte lejer, iar de aceea cartea se citește cât se poate de ușor, fără a fi obositoare ochilor și acestea sunt doar câteva motive prin care puteți deduce că mi-a plăcut această carte.
• Nu este pentru prima dată când mă confrunt cu un astfel de subiect, dar, totuși, parcă îmi place din ce în ce mai mult. Mereu a fost atrasă de ceea ce însemnă supranatural, iar acesta se găsește și în scrierea autorului care a oferit exact ceea ce are nevoie un cititor pasionat de astfel de fenomene.
• Consider că trebuie să mă întorc din nou în timp pentru a spune mai multe despre personaje, deoarece acestea, din punctul meu de vedre, au o structură cât se poate de complexă, în sensul că, deși sunt personalități diferite, acestea se atrag ca magneții ne poli opuși. În acest caz, două personaje importante sunt Ana, tânăra frumoasă, incapabilă de a apreciat ceea ce posedă, respectiv Andrei, noul ei șef și, în ochii ei, băiatul care i-a distrus barierele inimii și a pătruns ca un foc printre ele, lăsând în urmă căldură și pasiune. Mi-a plăcut enorm ceea ce se petrece între cei doi, deoarece totul decurge fără gram de repeziciune și deși totul pare un cer fără nori, trecutul personajelor este unul nu tocmai demn de povestit. Distrus, datorită pierderii pe care a suferit-o, Andrei, s-a decis că cel mai bine este să fie rece, să nu facă loc în viața lui nimănui, decât nepoatei lui Miruna și, pe de altă parte, aspiră la ceva ce este deja pierdut ...aspiră la iubirea prietenei lui care și-a pierdut viața, consideră el, dintr-o mică neatenție a lui. Trebuia să o ia cu el când l-a rugat... de ce nu a făcut-o? De ce este atât de încăpățânat? O fi oare el chiar atât de rău sau, de cele mai multe ori, aparențele înșală?
• Tot ce pot să vă spun este că Andrei a trecut și trece prin perioade decisive, dar totul se schimbă într-o zi când întâlnește o fată pe care tocmai el a angajat-o ca fiind bona Mirunei. La un moment dat, are impresia că doar el nutrește aceste sentimente, dar oare, să fie așa ? Nici măcar nu o cunoaște pe această fată, dar știe, totuși, că este ceva aparte la ea, ceva ce nu a mai regăsit decât la prietena lui... acea blândețe, delicatețe, frumusețe...toate acestea într-o singură femeie ...toate acestea o întruchipează pe Ana.
• Respectul este la ordinea zilei și asta este de apreciat, deoarece conferă o oarecare politețe ce se găsește mai rar în alte opere, dar ce mai impresionat cel mai mult este micuța Miruna care se atașează foarte repede de bona ei, nu că aceasta nu s-a atașat de micuțul ghemotoc plin de energie. Datorită relației care se creează între aceste două personalități, povestire devine mult mai plăcută și ce este surprinzător pentru Ana este faptul că atunci când ea are contact cu Miruna, nu simte nicio trăire din viața acesteia.
• Într-o oarecare măsură sunt tentată să spun că Ana trăiește și un conflict interior pentru că de foarte multe ori se luptă cu sine, mintea comunicându-i ceva, dar, de fapt, faptele sunt total opuse. Își dorește să fie mult mai stăpână pe sine, dar ceva o trădează. Rațiunea o îndeamnă spre ceva, dar inima o face să aleagă calea cea mai simplă și poate uneori, calea în urma căreia va suferi și va avea de pierdut.
• Andrei nu este singurul personaj al cărui trecut îl macină, ci pot spune că și Ana este, dar cel mai rău, prezentul este cel care pune stăpânire pe ea și o rupe bucată cu bucată, mai ales că în momentele de față, a ales să își părăsească familia. Ana își găsește sprijin în brațele Laurei, menajera conacului, care este o fire închisă datorită a ceea ce a trăit. Ana o descoperă și astfel reușește să aducă la lumină o persoană pe placul ei, în compania căreia se simte relaxată și binedispusă. Tragediile acestea mă obligă să consider povestirea a fi și una melancolică, deoarece pe mine m-au impactat aceste evenimente care, sunt sigură, cor avea același impact li asupra voastră.
• Povestea nu se oprește aici, deoarece acestea sunt doar câteva detalii care au rolul de a construi o înșiruire de întâmplări importante, iar din punctul meu de vedere, cartea chiar dacă ar fi citită de mai multe ori, tot ar mai ascunde un secret nedescoperit și demn de consemnat de fiecare dată. Cartea se bazează și pe ceea ce am amintit mai sus, dar cel mai important, la baza relatării , stă magia, iluzia, răsturnările de situație care îți fac inima ghem, și nu în ultimul rând trădarea care poate fi oferită oricând de oricine, chiar și de prieteni sau, mai bine zis, presupuși prieteni.
• Ce este Ana de fapt? De ce toate acele trăiri în momentul în care se atinge de cineva? De ce? este ceva special cu ea și nu doar cititorul este cel care observa asta, ci si Andrei o face, Laura și multe alte persoane care ajung să comunice cu aceasta.
• Ana nu este printre preferatele mele, deși mă regăsesc în ea destul de mult. Este acea fată bună, însă pe mine mă atrage alt personaj care este WOW.
• Îmi place atât de mult de autor că a reușit să conceapă acest personaj care este numit Morgana, încât nu știu cum să îmi exprim bucuria pentru că efectiv o ador ca personaj. Pentru mine ea este acea femeie fermecătoare, dar rea, totodată, care răsplătește omului după meritele sale.

• Pot să spun că m-am îndrăgostit de acest personaj deoarece mereu am nutrit o oarecare atracție față de ceea ce era rău, dar asta doar în cazul personajelor care prind contur în contextul anumitor povești, povești precum este aceasta.
• Această pasiune a mea pentru personajele plasate, până la urmă, în categoria personalităților rele, se datorează autoarei Eliza Mazilu care m-a făcut să îndrăgesc ceea ce a scris, dar am descoperit că mai există autori care surprind această latură și este absolut amazing. Autorul Bogdan Ispas a reușit să mă surprindă în totalitatea prin ceea ce a scris deoarece încă de la prima pagină am zis " ok, cartea asta este pentru mine" și s-a dovedit a fi adevărat.
• Trădare, iubire, prietenie și foarte multă suferință, toate acestea într-un superb exemplar scris de Bogdan Ispas care te lasă cu răsuflarea tăiată și cu gândurile către o lume construită într-un plan feeric care, la fel ca acele fete prezente în volum, te vrăjește, te ademenește și te conduce spre un univers plin cu magie și personaje de o stupoare inedită. Nu am cuvinte pentru a descrie ceea ce se prezintă în Atingerea, în primul rând pentru că m-a captat total ceea ce se petrece, iar, pe de altă parte, gândurile mele zburau libere spre adâncuri în interiorul cărora se confrunta binele și răul.
• Nu știu cum să surprind în totalitate ceea ce este de fapt în carte, de aceea cred că cel mai bine ar fi să vă convingeți că această carte merită toate laudele. Cel puțin eu sunt atrasă de subiectul cărții, iar ceea ce apare spre finalul cărții m-a dus cu gândul la acele ființe perfecte, îmbrăcate în alb care au menirea de a de hipnotiza prin frumusețea și strălucirea de care dispus, dar așa sunt descrise și în carte, iar acest lucru vine ca un plus care va face lectura să fie și mai plăcută decât a fost până în momentul respectiv.
• Dacă până într-un punct totul a fost bine, trebuie să vă spun că inevitabilul se PRODUCE. Dar de o fi acest inevitabil? La ce se referă? Care sunt personajele ce participă la acțiuni, mai apar și altele? Da, mai apar. În cadrul acestui articol, o să mai amintesc doar două personaje, cu rol important în desfășurarea evenimentelor. Așadar, de partea răului, o să mă raportez la un personaj ce a fost în alianță cu Morgana, dar aceasta l-a trădat...sau poate nu? I se pare doar? Hmm, Dorian este această personalitate rece care a făcut orice pentru a fi alături de Morgana, dar până într-un moment când descoperă ceea ce i-a pregătit aceasta. Consideră că sfârșitul trebuie să îți facă prezența cât de repede și cu el și încheierea unor vieți ce au trăit ca niște umbre, ascunse de văzul tuturor, dar periculoase peste măsură.
• Într-o altă ordine de idei, catalogat ca fiind un personaj pozitiv este Petru, un bărbat în vârstă care a fost perceput de mine ca fiind acel om loial și de încredere, dispus oricând să dea o mână de adevăr. Pe scurt, Pentru este un cufăr plin cu o sumedenie de comori ce s-au acumulat de-a lungul timpului și acestea au un rol foarte important în ceea ce este el, de fapt.
• Nu în ultimul rând, țin să spun că apreciez sacrificiul pe care un anumit personaj îl face, chiar dacă o costă viața... ea se sacrifică...acela a fost momentul când m-am luptat cu conștiința mea și am zis că poate există o posibilitate să se întoarcă, dar suspansul și-a făcut prezența și tot ce aștept este continuarea acestui prim volum , deoarece sunt foarte curioasă de destinul personajelor și doresc cu mare drag să pătrund din nou în această lume fantastică pe care autorul a creat-o.
• Într-o ultimă instanță, nu pot să trec cu vederea nici peste universul fantastic particularizat prin intermediul peisajelor prezentate în carte. Încă de la început se precizează faptul că autorul este asemenea lui Tolkien, deoarece descrie locurile și peisajele într-un mod excepțional care îți dă impresia de realitate.
• Secrete, mituri, adevăr și minciună, acestea sunt predominante în contextul poveștii, iar ceea ce ascunde locuința în care Ana s-a acomodat, veți descoperi pe parcurs, deoarece vă așteaptă lucruri neprevăzute ce își vor face loc în mintea voastră pentru o perioadă îndelungată.
• Vă recomand cu cel mai mare drag acest exemplar, mai ales dacă să plac chestiile ce țin de supranatural, de iluzie , de legende și ceea ce ar putea reprezenta ele.

Citate care mi-au atras atenția:

Nu putem face nimic să schimbăm mersul lucrurilor.

În viață nu poți câștiga dacă nu îți asumi riscuri.

Realitatea are crudul obicei de a smulge din reverie fără drept de apel.

Viața are, într-adevăr, propriile modalități de a-i trezi pe cei căzuți în reverie, neacceptare sau dezinteres. Da, viața are puterea de a scoate la iveală eroul din fiecare om.

Suntem cu toții oameni și tuturor ne este greu să luăm decizii importante și să facem pașii pe care acestea le impun. Nu putem culege mereu dacă nu plantăm un puiet mai întâi, apoi îl ajutăm să crească și, cel mai important, să avem răbdare și să așteptăm să crească. Acesta este sfatul meu, Oferă-ți timp.

Uneori, credem că putem lupta împotriva propriului destin. Dar lupta cu sine este, de cele mai multe ori, mult mai grea decât pare. Un om se poate trezi dimineața reluându-și rutina obișnuită, gata pentru o nouă zi: pregătește familiei micul dejun, duce copiii la școală, apoi se îndreptă spre serviciu. După opt ore părăsește stresat biroul, ia copiii de la școală și se întoarce acasă unde soțul sau soția o/îl așteaptă. Și asta se repetă zi de zi. Dar dacă într-una din zile pierde trenul sau face o pană la mașină și nu poate ajunge la timp la serviciu? Dacă un străin se oprește și se oferă să îl ajute? Dacă acel străin se dovedește a fi altcineva decât pare? Poate este partenerul pe care îl așteptă de o viață sau prietenul de care are nevoie? Va fi acea persoană destul de puternică încât să lase totul în urmă și să aleagă acea cale? Sau va lupta împotriva propriilor dorințe, ca să îi vadă pe ceilalți fericiți? Despre asta este vorba în viață. O decizie pe care cineva o va lua va afecta întotdeauna pe ceilalți în două feluri: unii vor fi fericiți, în timp ce alții vor simți că le fuge pământul de sub picioare. Neprevăzutul se află la orice pas. Cheia este ca acea persoană să fie destul de puternică și să nu renunțe la sine.

Familia este cea mai de preț valoare pe care o poate avea un om în viață.

Prietenia nu este numai miere, se poate transforma câteodată și în pelin. Dar trebuie reținut că, în ciuda gustului, pelinul are efecte terapeutice.