Treceți la conținutul principal

Recenzie "Îngeri rătăciți" de Marius Albert Neguț

                                                Îngeri rătăciți

Număr de pagini: 503
An apariție: 2016
Autor: Marius Albert Neguț
Editura: Libris

Cititorule, crezi că te poți desprinde așa ușor de trecut?
Crezi că, dacă l-ai trăit, nu ai nicio vină?
Chiar dacă tu nu recunoști, el te-a creat omul ce ești acum. El iți domină viitorul, pentru că tu, naiv fiind, îi permiți să rămână în umbră, necunoscut.


 Fragment din carte:


Siguri de faptul că Securitatea își va face apariția pentru a-l aresta, tinerii îl evacuară pe Dima din clădire, în ciuda protestelor sale. Până și Tic fusese luat în grabă de pe pervazul ferestrei și depus, puțin cam dur (după părerea lui), în geanta în care călătorea.

   Se risipiră care încotro, cu excepția câtorva care refuzau să părăsească orașul. Acestora din urmă, Dima le reaminti închiderea căminelor, însă se lovi de încăpățânarea lor și inima nu îl lăsă să îi părăsească în mijlocul străzii. Îi invită să stea la el măcar până a doua zi, când poate lucrurile, poate, se vor mai limpezi. 

   Odată ajunși în casa dascălului, se refugiară î subsolul casei, sub privirile uimite ale Ruxandrei.

   Dima deschise aparatul de radio ș, cu multă răbdare rinse Europa Liberă. Asculta împreună știrile ce se succeda rapid, care mai de care mai neverosimilă.
   Actualitatea Românească prezentată de Constantin  Munteanu, ii revolta de a dreptul si se trezira plangand, ravasiti de cele auzite.


  • Deși stufoasă, cartea emoționează chiar și cea mai insensibilă persoană. Doresc în cadrul acestui articol să punctez o serie de aspecte care, cel puțin mie, mi-au atras atenția. În următoarele rânduri voi face referire la titlul cărții, voi aminti o afirmație care m-a sensibilizat profund și care are menirea de a reflecta o notă de adevăr, însă nu voi putea omite nici personajul principal, respectiv relațiile care se stabilesc între el și celelalte caractere.
  • În primă instanță, consider că titlul acestei cărți a fost bine gândit de către autor și ales, totodată, cu foarte mare grijă. Există un anumit motiv pentru care susțin acest aspect și spiritul meu critic mă îndeamnă să spun că apelativul de "înger", denotă o oarecare puritate, sensibilitate și fragilitate. Cine ar putea fi aceste ființe atât de tandre ? Bineînțeles că acestea sunt întruchipate chiar de către copii. Ei dispun de aceste calități caracteristice personalităților  feerice, iar prin intermediul de "rătăciți", putem să deducem că aceștia nu duc o viață alături de persoanele iubite, în sânul cărora s-ar simți protejați și feriți de orice pericol caracteristic acestei vieți insensibile. Tot ceea ce trebuie să faci pentru a fi captat în profunzime de această lectură este să citești printre rânduri și vei suferi alături de cei care iau parte la acțiune, te vei bucura alături de ei și vei vedea cum omul simplu este legat de trecut. Dar are oare o ființă muritoare puterea necesară pentru a depăși ceea ce îl leagă de trecut? Dispune un om de atât de multă putere?
  • Ce mi-a mai atras atenția a fost afirmația care apare în cadrul primelor pagini și care face referire la copilărie. Autorul ne îndeamnă pe cei care nu am trecut de etapa copilăriei, sau chiar și pe cei maturi, deoarece există un copil în fiecare dintre noi, indiferent de vârsta de care dispunem, să ne bucurăm de copilărie cât încă ni se mai oferă această șansă. În contextul acestei cărți o să ne întâlnim cu o sumedenie de caractere ce sunt prezentate ca fiind în cursul anilor de școală, iar naivitatea caracteristică vârstei îi va face pe aceștia să nu conștientizeze gravitatea lucrurilor prin care trec. Consider că între copilăria din zilele noastre și cea prezentată de autor există o mare discrepanță, în sensul că în zilele de astăzi, copiii dispun de toate lucrurile de care au nevoie. Făcând referire la perioada comunistă, toate evenimentele care se petrec pe parcursul întregii cărți sunt devastatoare, mai ales că existau o serie de restricții pe care fiacre om în parte avea menirea de a le respecta, asta dacă nu voia să aibă de suferit. Ce voiam să evidențiez referitor la copilărie este faptul că acei copii din trecut, care ne sunt prezentați în carte, au dus o viață foarte grea și nu au avut șansa de a se bucura de copilărie, în adevăratul sens al cuvântului. Perioada în care trăim acum ar putea fi considerată "rai",datorită tuturor tehnologiilor de care nu ducem lipsă.
  • Un alt aspect semnificativ ar fi legat de personajul principal. Acesta ne este prezentat ca fiind un om a cărui experiență de viață este una vastă, asta datorită situațiilor prin care a trecut, odată cu trecerea anilor. Protagonistul poartă numele de Radu sau, cum îi spuneau prietenii lui, Ursu. La un prim impact cu acest nume, fiecare trebuie să ne punem întrebarea: de ce tocmai Ursu? În prim-plan acesta m-a dus cu gândul la o persoană puternică din punct de vedere fizic, înaltă, respectiv persoana de care ar trebui să îți fie frică, nu drag să petreci timp în prezenta ei. Vom descoperi că Ursu nu doar că este puternic din punct de vedere fizic, ci și din punct de vedere sentimental, până apare cineva în viața lui. Cine ar putea fi acea persoană care să îi treacă bariera inimii și să pătrundă în sufletul lui?
  • De apreciat sunt relațiile care se stabilesc între Ursu și celelalte personaje și vom observa că deși perioada prin care trec este una dificilă, aici fiind surprinsă perioada comunistă, aceasta nu le va deteriora prietenia care s-a înfiripat între ei. Cel mai surprinzător lucru care m-a impresionat a fost faptul că deși au trecut luni sau poate ani de când anumite personaje nu s-au văzut între ele, nimic n-a stat în calea a ceea ce au construit încă din vremuri îndepărtate. O astfel de prietenie merită toate laudele deoarece de multe ori, în zilele noastre ,aceasta nu se mai apreciază la justa ei valoare.  Cuvântul dat trebuie și respectat.
  • Ceea ce m-a surprins este și modul autorului de a surprinde lumea în care se încadrau neamurile de romi, numiți de poporul român țigani, deoarece aceștia sunt prezentați ca fiind obișnuiți sau chiar mai educați decât românii care ar trebui să denote respect, ținând cont de statutul de care dispuneau.
  • Cum nu se poate ca să nu lipsească din orice carte și un caracter care întruchipează răul, în cazul de față vom avea un personaj masculin care poartă numele de Iordache. Încă de la început mi-am format o părere nu tocmai bună despre el și poate s-a întâmplat asta deoarece, în primul rând, Ursu avea o părere negativă referitoare la acesta. Ursu fiind caracterizat și încadrat în categoria oamenilor cu bun simț, s-ar putea ca acesta să fi avut o anumită influență, deoarece, ca personaj central coordonează, dar, totodată, îi oferă cititorului posibilitatea de a se convinge singur de răutatea și bunătatea de care dispun alții. Există multe motive pentru care o să vedeți de ce Iordache este unul dintre cei răi. Însă, din dragoste pentru  femeia care l-a impresionat și l-a făcut să și-o dorească, nutrește dorința de a se schimba. Dar oare i se va mai oferi această ocazie? Va putea el să renunțe la tot trecutul său în care a făcut doar rău și să o ia de la început?Va mai avea timp sau timpul este limitat pentru fiecare?  
  • Prezentată de autor și percepută de mine ca fiind o adevărată lectură care ajunge la sufletul tău, cartea ne prezintă o succesiune de întâmplări și situații la care iau parte personajele. Este invocat trecutul. trecutul care doare, care rănește fără milă și nu te ocolește. Doresc să spun că ceea ce ni se face cunoscut prin intermediul acestei cărți nu doar că te sensibiliză, ci te  face să reflectezi la ceea ce s-a petrecut cu mult timp în urmă. Autorul Marius Albert Neguț știe cum să facă un cititor să nu se dezlipească de o carte pe care a început-o și, pe de altă parte, acesta te face să nu cataloghezi timpul în care ai citit-o ca fiind un timp pierdut.
  • Mi-a plăcut foarte mult acest tip de lectură și nu mă așteptam să îmi placă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece am descoperit că acțiunea este prezentată într-o perioadă istorică, și eu nu prea tolerez istoria, însă tot cea a trebuit să fac a fost să îi dau o șansă și să încerc să înțeleg adevărata conotație a cuvintelor. Această metodă de a combina istoria cu o poveste emoționantă este foarte eficientă. Sinceră să fiu, așa aș îndrăgi și eu istoria, la fel cum am îndrăgit această carte.
  • Plauzibil mi se pare și faptul că am citit cartea în această perioadă, deoarece s-a potrivit perfect vremea de afară cu cea prezentată în cadrul lecturii. Oarecum am trăit alături de personaje, m-am bucurat alături de ele și m-am întristat când  erau predispuse pericolului.
  • Mi-ar plăcea foarte mult să văd o continuare a acestei cărți, deoarece sunt curioasă de ceea ce s-ar putea întâmpla cu personajele, vor mai fi la fel de puternice pentru a trece peste tot ceea ce le iese în cale și să rămână, totodată, unite?
  • Tot aici, există o serie de fragmente, respectiv citate care mi-au atras atenția, astfel că mai jos o să vă las o parte dintre acestea:
" O clipă de egoism poate aduce altora o viață de agonie."

"Într-un final își ascultă rațiunea: Așteaptă, ai încredere și ascultă-l! Nu judeca omul după înfățișare, judecă-l după fapte. Chiar dacă nu îți convine, ți-a salvat viața punând-o în pericol pe a sa și îi datorezi încredere!"

"Însă să fim sinceri, Ana cea timidă și Răducu cel tăcut, nu ar fi devenit niciodată atât de apropiați, dacă nu ar fi avut ca pasiune comună cărțile. Doamna Coman, dăruindu-i lui Radu prima carte, avusese asupra dezvoltării copilului o influență covârșitoare. Fusese fluturele ce prin unda creată cu bătaia lui de aripă, provoacă furtuna de mai târziu. Dacă Radu nu ar fi primit acel roman de la mama Anei și nu l-ar fi citit, poate că nu s-ar fi îndrăgostit de literatură, nu ar fi acumulat cunoștințe și astfel, neavând ce discuta cu Ana, nu s-ar fi dezvoltat prietenia strânsă, care mai târziu..."

"Cuvintele vindecă! Nu aș fi crezut niciodată, dar așa este! Cuvintele eliberează sufletul din temnița pe care, acesta singur, speriat, și-a construit-o, încercând naiv să se protejeze de răul ce avea să-i frângă aripile. Dar ce folos să ai aripi, Lia, când nu poți zbura din cauza gratiilor?"

"Ștefane, când iubești, nu contează locul în care o faci."

"-Lia...Eroii nu mor niciodată! Tatăl tău va trăi în amintirile noastre! continuă tânărul și fata îl privi pierdută, pentru că, tocmai conștientizase ceva: Nu voia ca tatăl său să trăiască în amintiri, îl voia viu, lângă ea, să o țină în brațe și să îi zâmbească, în timp ce îi spune vorbe frumoase. Să o sărute de noapte bună. "

"Chiar și cei mici influențează cursul vieții, Ursule! [...] Ai spus că suntem produsul evenimentelor trăite...Așa este, noi, cei de azi suntem produsul zilelor de ieri...DAR! Noi, cei de mâine vom fi produsul zilelor de azi, al acestor clipe petrecute împreună. Orice decizie luăm acum, ne va modela în bine sau în rău..."

"VIAȚA E O LUPTĂ! "

''Libertatea nu stă în mobilitatea trupului, ci în cea a minții! "

Vă recomand această carte cu cel mai mare drag, deoarece se citește ușor, în principiu, datorită limbajului atât de familiar folosit de către autor.
Puteți să achiziționați această carte făcând  doar un click aici ,cartea dispune de transport gratuit. În cazul în care să aruncați o privire și să vedeți ce cărți sunt disponibile în cadrul editurii Libris Editorial, tot ce trebuie să faceți este să apăsați aici sau aici.

Și nu în ultimul rând, doresc să îi mulțumesc, încă o dată, Mariei pentru că mi-a trimis această carte spre recenzare.
Acestei cărți i-aș acorda 5 steluțe : ★★★★★

Comentarii

  1. O surpriză extraordinar de plăcută, recenzia dvs.
    Vã mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost plăcerea mea să citesc cartea și să o recenzez!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Părerea voastră contează

Postări populare de pe acest blog

TOP 5 cărți (ale autorilor străini) care m-au impresionat cel mai mult în anul 2017

Bună, dragilor!
Cum nu prea am realizat astfel de articole pe blog, m-am gândit că acum ar fi momentul, mai ales că anul 2017 a fost un an plin de lecturi calitative. În materie de citit, am lecturat undeva la o sută de cărți (nu sunt sigură, nu am ținut o evidență), așadar, mi-a fost destul de greu să mă limitez doar la 5 cărți.
Totuși, într-un final le-am ales și, mai mult decât atât, aceste lecturi le recomand cu mare încredere.


Cărțile nu sunt în ordine, întrucât nu mă pot decide care mi-a plăcut cel mai mult.

Astfel, o să amintesc despre fiecare în parte și sper ca acestea să fie și pe gustul vostru.

Ferma animalelor de George Orwell

Aceasta este o lectură scurtă, care, sunt sigură, a impresionat pe mulți.
Pe blog nu am realizat o recenzie cărții, însă dacă doriți mai multe informații și vreți să aflați, de asemenea, ce emoții mi-a trezit, aș putea să întocmesc un review.

Un șir infinit de țestoase de John Green

Am citit-o în luna decembrie și a fost o lectură tare ușoară, dar frum…

Interviu cu Monica Lebădă #4

Interviu Nu o pot lăsa pe autoarea Monica Lebădă la o parte din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi faptul că mi-a plăcut extrem de mult prima carte pe care aceasta a scris-o și anume Zbor întrerupt, o carte care m-a zguduit, o carte care mi-a stârnit o sumedenie de emoții. Zbor întrerupt este o carte care nu poate fi lăsată din mână, până la finele lecturării ei. Dacă sunteți curioși în privința acestui prin volum din trilogie, o puteți găsi, cu ușurință, pe blogul meu printr-un click aici.
Din multe motive obiective, eu nu am avut prilejul de continua seria, însă sper să îmi pot achiziționa cât de repede și celelalte două volume pentru că suspansul încă a rămas instalat în ceea ce privește seria.
Cu alte cuvinte, sunteți pregătiți să o cunoașteți mai bine pe Monica Lebădă?

Țin să îi mulțumesc autoarei pentru timpul acordat și pentru răspunsurile sincere și frumoase pe care le-a dat!



1. În primul rând, vreau să te felicit pentru minunatele cărți scrise. Cum a luat naștere totul?

R…

Recenzie - Tu de Caroline Kepnes

TuAutor: Caroline Kepnes
Editura: Herg Benet
Colecția: Passport, Literatură străină
Număr de pagini: 447




Atunci când o tânără și frumoasă scriitoare aspirantă intră în librăria din New York în care lucrează Joe Goldberg, el face ceea ce ar face oricine în situația lui: îi caută pe Google numele pe care l-a aflat de pe cartea de credit. Este doar o singură Guinevere Beck în întreaga metropolă. Ea are un profil public de Facebook și postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să știe: se recomandă pur și simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuiește pe Bank Street și va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire „întâmplătoare”. Pe măsură ce Joe capătă în mod invizibil și obsesiv controlul asupra vieții lui Beck, el orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimerește în brațele lui primitoare. Trecând de la statutul de hărțuitor din umbră la cel de iubit oficial, Joe se trans…